Psihoterapie

Simbioza si autonomie, partea I

In fiecare zi copiii sunt constienti de neputinta si dependenta lor. Ei au nevoie de la adulti de incurajare si sprijin pentru a face lucrurile singuri, a vedea lumea cu proprii ochi si a avea incredere in propriile sentimente. Adultii trebuie sa le arate copiilor modalitatea in care pot deveni din ce in ce mai independenti si responsabili.
Cand copiii ajung adolescenti au nevoie, intr-o anumita masura de o lume care sa fie “libera de parinti si adulti” pentru a putea recunoaste singuri, pe baza succeselor si insucceselor lor, ce pot si ce nu pot, cine sunt si cine nu sunt.
Oferirea de sprijin si acordarea de liberati reprezinta arta cea mai desavarsita a eforturilor parintesti pe toata perioada pubertatii copiilor.
In cursul adolescentei isi formeaza propriile sisteme de valori si cauta acele lucruri care sa ofere vietii fiecaruia un sens personal.

E o vorba in popor cum ca nimeni nu ne invata sa fim parinti. As contrazice aceasta zicala foarte des imbratisata in mediile celor care au copii cat si in a celor care nu au si privesc cu teama la momentul cand vor avea.
In vorba asta exista o scuza de care ne place sau nu trebuie sa fim constienti. Daca lucrurile nu merg asa cum vrem noi, atat cat ne priveste pe noi cei de azi crescuti la randul nostru de niste parinti cat si pe copiii nostri, dam vina pe niste forte exterioare noua pentru esecurile parentale, ale noastre sau ale parintilor nostri.

Ce inseamna pentru tine sa esuezi ca si parinte?
Ce te frustreaza cel mai mult in educatia propriului copil? Faptul ca nu asculta de tine? Ca nu face ce zici tu, cum zici tu, cand zici tu?

Dar tu ce faci? Si de ce faci ceea ce faci? Te-ai privit vreodata pe tine cu adevarat sa vezi de ce esti ceea ce esti si de ce iti ghidezi viata dupa niste principii care inconstient consideri ca sunt ale tale?

Te-ai surprins vreodata in educatia data copiilor tai ca reactionezi si te comporti asa cum s-au comportat parintii tai cu tine? Si de multe ori poate nu ti-a placut ca ai facut asta dar ai continuat sa te comporti asa?

Cum definesti “educatia perfecta”? Ce inseamna perfect pentru tine? Cine esti tu?

Cand vei reusi sa iti raspunzi cel putin la ultima intrebare, vei putea sa incerci sa iti raspunzi si la celelalte.
Si pas cu pas, daca vei fi sincer cu tine, vei descoperi ca vorba aia din popor e o scuza penibila in spatele careia ne ascundem de generatii, incapabili sa ne deschidem sufletul si mintea catre viitor.

Leave a Reply