Cercuri & Patratele

Doamna G

M-am trezit tarziu, si inainte sa ma ridic din pat mi-am adus aminte de primul an de facultate. Primul an din viata mea in care am trait pe cont propriu. Pentru ca ai mei m-au tinut oarecum in “puf”, nu mi-a placut ideea de viata la camin prin prisma toaletelor la comun si a mizeriei din ele. Asa ca mi-am cautat o gazda. Si am gasit bunica pe care nu am avut-o niciodata, doamna G.

La inceput comunicarea a fost dificila. Eu 19 ani, ea in jur de 65. Eu pasionata de muzica goth, ea pasionata de istorie. M-a castigat cu canile fierbinti de cafea cu lapte pe care mi le aducea in fiecare dimineata si le lasa la capul patului. Simtea nevoia sa ma protejeze pentru ca fumam si sotul ei murise de cancer la plamani. Asa ca aveam voie sa fumez la ea in casa daca beam macar o cana cu lapte pe zi.

In discutiile avute cu doamna G. la o cafea si 5 tigari am auzit vorbinduse despre adevarata fata a singuratatii. Pierdusem si eu pe cineva drag in copilarie si suferisem dar niciodata nu fusesem singura intre 4 pereti si niciodata nu simtisem nevoia ca mergand pe strada sa opresc un strain si sa il rog sa urce pana la mine sa stam de vorba la o cafea pentru ca au trecut mai bine de 2 saptamani in care nu am mai auzit o alta voce decat a mea.

Doamna G. gatea minunat de bine si de frumos. Pentru ea gatitul era o arta. Felul in care aranja cartofii in farfurie, cum taia ceapa, cum aranja castravetii si gogosarii in borcane pentru la iarna.

Intotdeauna am simtit nevoia sa o protejez la randul meu pe doamna G, dar eram prea mica si prea saraca pentru a o putea ajuta. Doamna G traia dintr-o pensie derizorie si lipsa banilor era primul motiv pentru care ea acceptase sa primeasca pe cineva in gazda. Mi-a marturisit mai tarziu ca mama mea a fost cea care a cucerit-o si i-a inspirat incredere. Pe mine m-a cucerit camera cu peretii ingalbeniti de vreme, cu crapaturile de rigoare si mobila veche si in stil gotic pe care domana G o avea in camera ce urma sa devina a mea.

Cat am stat in Bucuresti, doamna G a fost un fel de pilon al existentei mele acolo. Un om la care m-as fi putut oricand intoarce si care niciodata nu ar fi indraznit sa spuna ca nu are timp sau chef de mine. Imi e dor de ea si de vremurile alea cand copil fiind am intalnit bunica pe care nu am avut-o niciodata.

Nu am mai vazut-o pe doamna G de cativa ani, mai precis de vreo 5. Ne-am auzit la telefon acum cateva saptamani si printre sugituri si lacrimi (ale mele evident) i-am promis ca la viitoarea vizita in Bucuresti o sa trec sa o vad. Si cei mai important am uitat sa ii spun ca m-am lasat de fumat.

One thought on “Doamna G

Leave a Reply