Psihoterapie

Cand prea multa rautate strica

Traim si asta ne face foarte speciali. Viata este un dar pe care trebuie sa il pretuim, de care trebuie sa ne bucuram si daca nu stim sa facem asta, atunci trebuie sa invatam cum sa ne bucuram de viata.
Traim, si odata cu trecerea timpului imbatranim si multi dintre noi ne deterioram fizic. Nu am fost educati sa avem grija de noi, sa ne apreciem, sa ne iertam, sa ne dam voie sa simtim si sa ne permitem sa ne exprimam, si intr-un final sa ne iubim. Traim si uitam sa traim in aglomeratia vietii.

Ne uitam la filmulete siropoase pe internet cu diverse personaje care se sacrifica si care pun mai presus de ei pe ceilalti (propriul copil, parinte, bunic, catel, purcel, etc) si dam un like sau o inimioara si apoi inapoi in viata reala UITAM! Intoarcem spatele celor care au nevoie de noi atunci cand au mai tare nevoie de noi pentru ca nu suntem atenti la ei si suntem prea centrati pe noi si pe ceea ce ni se intampla noua.

La fiecare spate intros, la fiecare privire plecata in pamant (spre a ne feri de ceva ce ar putea sa ne doara sufleteste) ne dezintegram. Suntem si devenim din ce in ce mai roboti. Executam ordine, nu ne plangem, nu reactionam si nu luam decizii care sa ne faca viata mai placuta. In mare parte de frica. Frica de a nu fi singuri, de a nu avea un venit care sa ne asigure burta plina, casa, masina, etc.

Ma uit in jurul meu si vad foarte multa rautate si lipsa de empatie. Mai nou se tin workshop-uri si traininguri pentru a ii invata pe oameni empatia, adica mai pe romaneste sa te pui in pielea celuilalt ca sa experimentezi prin ce trece celalalt. Tipam, urlam, jignim, ii agresam si speriem pe cei din jur doar pentru ca noi suntem niste fiinte instabile emotional. Ne impunem prin tonalitate si prin functia din contractul de munca. Cu cat functia e mai mare tipi mai putin dar spinteci in carne vie pe cei mai mici si fara de putere. Nu iti prea pasa, salariul tau e al tau si 10 zile pe an esti rege in hotelul de 5 stele unde te-ai cazat. In rest, totul este putreziciune! Noroi, scarba, sila si puroi. Si cu toate astea indiferent ca astfel de oameni se mai uita sau nu in oglinda viata merge mai departe. Pentru unii inconjurati de familie si de prieteni pentru ca stiu sa pretuiasca viata iar pentru unii inconjurati de constrangeri, de frici paranoide, de oameni care constient sau nu se joaca cu ei si cu sufletul lor. Si, da, tu le dai lor ceea ce ai mai de pret… timpul!

Ai libertatea sa iti petreci timpul asa cum consideri mai bine. Alege sa zici NU atunci cand simti ca valorile tale sunt calcate in picioare! Alege sa fi TU cel care decide pentru ceea ce simti si cum simti. Alege sa iti asumi propriile decizii. Alege sa traiesti cu ochii larg deschisi, cu fruntea sus, cu speranta ca fiecare fapta buna pe care o faci conteaza undeva in universul asta mizerabil si imputit de atata rautate si atata alergare dupa bani, faima, succes, avere, functii si interese personale!

Ne dezumanizam cu pasi rapizi. Si pentru un empatic este foarte greu in lumea asta. Este greu sa se adapteze la ceilalti pentru ca un empatic te va pune pe tine mai presus de orice si va uita de el. Si cand isi va aduce aminte de el va rabufni cu lacrimi de crocodil, dand afara din el toata durerea si suferinta pe care o simte in ceilalti.

Leave a Reply