Vise

Basm vs Realitate

In epoca cibernetica, individul este din ce in ce mai mult supus manipularii. Consumul, munca si timpul lui liber sunt toate manipulate prin reclame, ideologii, numite “intariri pozitive”. Individul isi pierde rolul sau activ, responsabil, in procesul social; el devine complet “ajustat” si invata ca orice comportament, gest sau sentiment care nu se potriveste in schema generala il pune intr-un serios dezavantaj; de fapt, el este ceea ce trebuie sa fie. Daca insista sa fie el insusi, el isi risca, in state politienesti, libertatea sau chiar viata; in unele democratii, risca sa nu fie promovat sau, mai rar, sa fie chiar concediat si, poate cel mai important, risca sa se simta izolat, lipsit de orice comunicare.
Erich Fromm, Anatomia distructivitatii umane

Prima lectie pe care am facut-o in facultate, unde printre multa filosofie am reusit sa invat si ceva jurnalism, a fost despre manipulare. Am inteles atunci ca nu tot ce vad si aud este real si ca pentru a verifica o informatie e musai sa verific trei surse de incredere care sa confirme informatia. Si totusi manipularea trece de acest filtru, atunci cand scopul este indobitocirea maselor si distragerea atentiei de la ceea ce e cu adevarat important.

Cel mai terific aspect al societatii actuale mi se pare notiunea “de a fi in randul lumii”. Adica sa te insori, sa ai o casa si sa faci copii. Toate astea sunt un “must have” al societatii de astazi si daca cumva iesi din acest tipar te afli undeva la marginea societatii, nu neaparat izolat, dar privit de marea majoritate ca si cum nu ai fi normal.

Ai putea spune ca nu e nimic rau in a te insura, in a avea o casa si in a face copii. Insa daca le iei pe rand ai sa vezi ca fara un ajutor suplimentar din partea unor surse de finantare (numite banci) nu poti chiar tot timpul sa le faci pe toate. In mod special a avea o casa in zilele noastre este un lux pentru marea majoritate.

Care este scopul real al acestei munci de manipulare? … in a ne crea iluzia ca suntem fericiti daca avem o familie si o casa a noastra, fara sa ne mai uitam ca suntem sclavii bancilor pe 20-30 de ani; iar bonusul vine daca reusim cumva printre atatea datorii sa ne facem un concediu intr-o tara mai exotica decat a noastra, iar daca mai ai si o super masina deja esti un fel de buricul pamantului.

Oamenii, in diversitatea lor, abordeaza diferit problema de mai sus, dar marea majoritate accepta oferta bancilor si isi fac credite, si uita sa mai respire, sa mai expire, sa mai zambeasca, sa rada, sa planga, sa traiasca.

Este de asemenea interesant de vazut de cati ani se “munceste” pentru ca acest model de viata sa fie foarte bine intiparit in mintile oamenilor, pentru a nu exista nici cea mai mica riposta din partea lor la aceste fenomene care ne par atat de naturale.

Ne crestem copiii citindu-le basme despre cum cei frumosi intoteauna au un final fericit, ca fericirea exista doar daca printesa traieste impreuna cu printul pana la adanci batraneti intr-un castel minunat. Da, e o privire superficiala, dar multi nu inteleg cu adevarat ce transmit basmele si nu ii ajuta pe copii sa inteleaga de fapt adevaratul mesaj. Iar mesajele superficiale sunt intarite mai tarziu de filme, reclame, emisiuni tv, etc…

In fapt basmele sunt mijloace care ar trebui sa ne ajute sa constientizam conflictele psihologice pe care le avem atunci cand suntem mici. Ele sunt un real ajutor in a ne face sa fim mai buni, sa ne autodepasim temerile si defectele. Sunt un real ajutor in depasirea anumitor confilce interioare iar problemele cele mai dezbatute sunt invidia, vanitatea si lacomia, nicidecum ideea de a trai fericiti pana la adanci batraneti daca avem un credit la banca, un sot sau o sotie frustrata si eventual cativa copii prost crescuti pe langa noi.

Si totusi, cred ca nu mai e mult pana cand si in basme se va gasi o modalitate de a introduce notiunea de “credit bancar”. O sa citim despre printi fericiti ca si-au mutat salariul la ING, si ca pot in final sa isi scoata printesa la un suc si o pizza in mall, si pentru a o impresiona va face un credit tot la ING ca doar are salariu acolo, ca sa isi cumpere o super masina. Si daca printesa va cadea pe spate, impresionata fiind de potenta financiara a printului acesta va mai face ceva drumuri la banca pentru a finanta o potentiala achizitie de castel cu turnulete si caluti fermecati la ferestre.

Si sa nu uitam ca salariu in zilele noastre este sub forma unui caine hamesit care schelalaie fericit cand vede sigla ING.

PS: nu am nimic cu ING-ul, doar ca la capitolul reclame sunt printre cei mai “inventivi”.

Leave a Reply